Sint acolo mai multe paliere de interpretare, in acest sens. Fiecare isi alege ce vrea. Cind m-am apucat sa-i scriu primele pagini, habar nu aveam in ce directie o sa ma duca. Nu am gindit-o in spiritul niciunei subspecii literare, dupa cum nu am stiut cum se va incheia decit cu doua-trei pagini inainte de final. Am alternat regula cu nicio regula, planificarea cu improvizatia pura, realismul cu onirismul, descrierile arborescente cu oralitatea seaca. Cazemata este un vis de peste zi, altoit pe o trama detectivista, cu muguri de fantastic, in care lucrurile scapa de sub control. Un fel de „ureche in iarba” gasita in spatele blocului, daca ar fi sa fortez o legatura cu filmul lui David Lynch.
