pe bookblog.ro

A. C.: Cum a aparut titlul: inainte sa scrieti romanul sau dupa?
I. T. M.: Cind am inceput sa scriu romanul nu aveam titlu, dar in momentul in care, undeva pe la mijlocul lui, mi-a venit aceasta idee, totul s-a conturat mult mai bine, s-a cristalizat. Am citit foarte mult pentru roman, toate documentele arhivei Antonescu despre Transnistria. La un moment dat am fost si foarte decumpanit si am zis ca n-o sa pot sa scriu o carte care sa redea atita durere, durerea oamenilor aia care au fost trimisi la moarte, a tiganilor. Sint lucruri pe care orice popor le-ar ascunde, dar n-o sa putem fi liberi cu adevarat daca nu stim istoria adevarata.

A. C.: De ce ati ales aceasta perioada? Cum ati ajuns la ea?
I. T. M.: Autorul acestor doua volume de documente din perioada Antonescu este ruda cu mine, sintem veri. Si cind mi-a oferit cartile le-am deschis l-a intimplare si am dat peste o scrisoare a unui soldat, cred ca era chiar gradat, tigan, care ii scria lui Antonescu. Scrisoare era reprodusa acolo, zicea: «Eu vin si imi vars singele pentru tara asta si voi mi-ati arestat familia.» Si atunci am fost sigur ca este clasica dilema: inima sau mintea. Unde merge loialitatea? Mai ales ca personajul meu, asa l-am construit, isi ascunde originea, vrea sa fie roman, il are pe maresalul Antonescu ca idol. Si idolii se prabusesc intotdeauna.