pe b-critic.ro

Il citesc pe Dan Sociu pentru prima oara. Si imi place. Imi place pentru ca a ales un titlu excelent, o invitatie irezistibila care parca iti ia orice piatra de pe inima, ca si cum ai descoperi secretul secretelor. O invitatie pe care cu totii ne-am dori sa o auzim la un moment dat, mai ales daca momentul este mai... dificil. Si, inevitabil, o capcana... Da, pentru ca tocmai acest „exact” este clou-ul chemarii poetice, iar Sociu este cel putin imprevizibil, daca nu de-a dreptul exploziv. El ne detoneaza asteptarile rind pe rind, atragindu-ne in aceasta lume a lui, „facuta din altceva”, facuta din intimplari intimplate si intimplari inchipuite. Asadar, unde mai „exact” mergem? Intr-o lume a plictisului si exaltarii, a dezgustului si euforiei, unde uritenia si gingasia sint deopotriva invitate, unde totul este disecat pe viu intr-o poezie care trebuie digerata. Pentru ca Sociu este un cinic practicant si un verde-n-fata-zicator.