pe bookaholic.ro

In lumea aceea sumbra in care culorile nu prea mai exista, ci doar luciri reci de soare, luna sau lampa, singurele urme de cromatica sint galbenul animalului urit, rosul singelui si albul murdar al zapezii. Culoarea persista, in schimb, in cealalta lume, unde femeia paseste din cind in cind fara sa-si dea seama, doar trecind prin peretele camerei ei sau prin paravane „de frunze, flori, pomi infloriti, esenta unui tinut impadurit adus la viata in modelul sters al tapetului”. Acolo, ca si aici, femeia este observator. Cadre, scene – din unele deducem ca e vorba de Emily pe cind era mica, in sinul unei familii nu tocmai iubitoare –, peisaje ce prind viata instantaneu, ca apoi sa paleasca, figuri umane hiperbolizate, prezente abia ghicite. (...) Un tablou cu multe fatete este si aceasta marturie pe care supravietuitoarea, martora unor realitati halucinante, a scris-o, fara doar si poate, din spatiul acela in care pasea din timp in timp adulmecind promisiunile unei lumi mai bune. Un tablou in care intrevezi multe scene din societatea noastra, multe cadre din propriile noastre imagerii. Un tablou care te face sa cauti, cu degetele, peretele salvator.