in Romania literara nr. 49

Cartea recenta a lui Andrei Oisteanu, Sexualitate si societate (Polirom, 2016), confirma si consolideaza profilul autorului, ilustrat plenar de activitatea lui anterioara: eruditia ampla, acuitatea spiritului critic, echilibrul judecatilor, claritatea si fluenta expunerii, valoarea informativa a textului asociindu-si constant calitatea lui literara. Scopul declarat al cercetarii comparative, care se intinde, „pe verticala timpului, din Antichitate pina in zilele noastre, si pe orizontala spatiului, din vestul Europei pina in estul Asiei”, este decelarea unor „arhetipuri psihologice si mentalitare”, a unor „modele mentale si comportamentale care au supravietuit tenace, in mod miraculos, raminind ascunse undeva in pliurile mentalitatii colective, chiar daca doar in forme simbolice si metaforice”. Interesul investigatiei sporeste de pe urma faptului ca domeniul sexualitatii constituie, prin excelenta, un spatiu al ambivalentei, al diversitatii, al „pluralismului” in teorie si in practica. Ceea ce acum si aici este moral, ingaduit, eventual obligatoriu, devine altcindva si aiurea imoral, nepermis, la rigoare condamnabil.