in Apostrof nr. 10

Andrei Oisteanu abordeaza cu curaj una dintre problemele fundamentale, legate atit de de instinctul vietii, de reproducere, cit si de exprimarea cu mijloace fizice, naturale, a nevoii de afectiune. Relevanta ei sociala este investigata pe parcursul unor capitole ce mentin curiozitatea treaza, pentru ca ele se ocupa de chestiuni discutate mult si prea putin cunoscute, precum ius primae noctis la antici, dreptul sahului/ sultanului/ hanului, acelasi drept al suveranului in lumea vestica medievala, drepturile sexuale conferite de rudenia spirituala (nasia), taxa pe virginitate, cultul miresei, partile corpului uman inzestrate cu atractivitate sexuala (parul, piciorul) sau amenintatoare (vagina dentata), sexualitatea limbajului si a locuintei, probleme fiziologie vaginala, fecioara «veninoasa», aspecte legate de practicile sexuale in public, literatura erotica, sexualitatea interzisa, initierea sexuala a fetelor, siluirea, avangardismul si erotismul etc. Din aceasta abundenta de capitole ia nastere, in forma unui ansamblu mozaicat, intregul de factura cvasi-monografica.