in Romania literara, nr. 46

Cartea lui Andrei Oisteanu, Sexualitate si societate. Istorie, religie si literatura (Polirom, 2016), este bine scrisa in intregul ei. Discursul are suficienta rigoare, pentru a avea credibilitate stiintifica, dar si destula suplete, pentru ca volumul informatiei sa nu sufoce cititorul. Autorul alege un stil comod, fara a fi lejer, si accesibil, fara a fi imprecis. Cercetarea sa, de aceea, poate fi parcursa de orice lector cu un anume grad de cultura, nu numai de specialisti. Asta nu inseamna, desigur, ca nu ne aflam in fata unei sinteze fundamentale, a carei solida documentare este depasita doar de indrazneala de a construi un subiect atit de delicat si, in acelasi timp, de complex. Andrei Oisteanu a reusit, insa, sa-l cuprinda, printr-un decupaj functional, si sa ne ofere una din acele cercetari prin care studiile culturale romanesti se racordeaza stralucit la tendintele academice ale ultimelor decenii.