in revista 22, nr. 42

Andrei Oisteanu realizeaza un tur de forta in noua sa carte, Sexualitate si societate. Istorie, religie si literatura (Polirom, Iasi, 2016), in care istoricul religiilor si istoricul literar fac o alianta redutabila. De o remarcabila eruditie pe care domeniile de competenta in care acesta s-a ilustrat (istoria religiilor, istoria mentalitatilor, antropologie culturala, etnologie) o solicita, Andrei Oisteanu isi propune o analiza a raportului dintre societate si sexualitate.
Exista o literatura de specialitate impresionanta si, cu toate ca istoricul religiilor stie sa jongleze cu repere esentiale, materialul pe care tema-l presupune este imens chiar si pentru un erudit cum este autorul de fata (…)
Prodigioasa cultura a autorului sta si in colectarea detaliului picant care confera savoare unui material atent selectionat pentru a servi efortul de sinteza. Detaliul insa respira nu numai prin exotism, pentru noi, ci si prin ceea ce a fost uitat pe etaje mai vechi ale culturii si civilizatiei taranesti romanesti aflate in contact cu forme de alteritate pe care le-a inregistrat conform codurilor proprii intr-o zona a peiorativului. Acest detaliu deschide, in opinia mea, campul vast al erotismului, forma pe care o dam sexualitatii, acolo unde Andrei Oisteanu a relevat fondul problemei, sexualitatea si rolul ei fundamental in edificarea oricarui corp social.