Volumul masiv, riguros structurat, selecteaza dintr-o cariera spectaculoasa studiile dedicate scolasticii. Pe Eco il intereseaza estetica, semiotica, bestiarele, cotlonul curiozitatilor. Argumentarile pornesc de la figuri reprezentative pentru o anumita scoala de gindire, compunind sistematic peisajul conceptual, la un moment dat in istoria Evului Mediu, care, ulterior, prin influente si reinterpretari, a favorizat articularea scrierilor afine, si totusi diferite, ale generatiei urmatoare de carturari. Insumind studiile de caz, Eco isi propune sa risipeasca doua prejudecati. Pe de o parte, demonstreaza ca scolastica nu se reduce la polemici dogmatice si fanatism religios, si ca in cultura Evului Mediu regasim un interes autentic pentru categoria frumosului, iar pe de alta parte sustine – asa cum a facut si Culianu, de altfel –, impotriva cliseului larg raspindit, ca umanismul Renasterii continua si completeaza filozofia epocii precedente.
