pe catavencii.ro

Doctorul Ion Vianu e unul dintre tot mai putinii nostri scriitori pentru care educatia clasica, studiul umanioarelor cum se zicea altadata, mai inseamna ceva. Pentru el gasirea unui drum plauzibil in zapaceala contemporana presupune si cercetarea marilor autori din vechimea mai mult sau mai putin indepartata. Suveica lui se misca in timp cu o viteza care te poate dezarma, trecind de la prezent la autori din alte vremuri, unii uitati, altii mai mult citati decit cititi. (…) Marea lui intrebare, ca eseist, nu e pe ce lume traim, ci pe ce lume ne vom duce zilele. Drept care Ion Vianu nu se multumeste sa fie un analist mai mult sau mai putin sceptic al prezentului, ci cauta raspunsuri pentru viitor din partea celor care s-au mai indeletnicit cu asta, unii in secolul trecut, altii mai demult. Oricit de indepartat pare azi secolul al XIX-lea, cu precursorii revolutiilor de tot felul si cu ghicitorii de atunci ai viitorului, Ion Vianu isi impinge cautarile pina in vremurile Renasterii si ale Bibliei, fara sa uite de antichitatea greaca si de precursorii ei. Si asta fara sa faca un spectacol de eruditie, ceea ce n-ar fi rau, ci mergind pe o detectivistica ale carei prime urme se afla cu peste patru mii de ani in urma.