Situata la granita dintre eseu si jurnal de calatorie, cartea constituie un fel de raport al unei perioade faste, scris in etape, cu un fel de pre-comanda, un raport antepropus, dar cu finalitate imprevizibila, alcatuit, pina la urma, cu cel mai inalt grad de subiectivitate. Altfel spus, autorul stia ca trebuie sa predea manuscrisul, la un moment dat, insa fara referinte speciale, directii cautate sau reguli fixe de constructie. De unde amestecul stilistic: diaristica (cu datele mentionate), descriptivism reportericesc, autobiografie, excursuri de istorie locala si de etnologie, portrete, comentarii. Avem in fata o fascinanta calatorie in cealalta parte a lumii, o poveste extraordinara a unor oameni si locuri, un benefic exercitiu de alteritate. E un captivant parcurs vizual si intelectual, intr-un Paradis care „se iroseste singur”, in lipsa unor martori curiosi, interesati sa-l descopere si sa-l impartaseasca. O face Ioan T. Morar, bucuros, fara prea multa concurenta.