Dan Lungu si Amelia Gheorghita „recidiveaza”, dupa Carti, filme, muzici si alte distractii din comunism, cu un nou volum colectiv, de data aceasta dedicat lumii copilariei. Povestirile sint asezate in ordinea alfabetica a autorilor acestora si fiecare dintre noi poate descoperi intr-o pagina sau alta frinturi din propria copilarie. Nu putem uita asa de usor cadourile venite de la Mos Gerila sau statul la cozi, pentru cumpararea celor necesare gurii, nu putem uita lipsa curentului electric sau chiar prima cravata de pionier. Desigur, cartea merita si o minima prezentare a autorilor, unii cunoscuti publicului, unii doar celor care activeaza in domeniul cultural, altii deloc. Desigur, povestile sint inegale din punct de vedere valoric (unele dintre ele nu mi-au spus nimic) si au mize diferite. Cu toate aceste mici scapari, Cartea copilariilor poate fi considerata, pe drept cuvint, cartea unei generatii, o ilustrare perfecta a copilariei celor trecuti acum de 30 de ani (chiar daca coordonatorii considera, in „Cuvint inainte”, ca nu exista o copilarie standard), marea majoritate a clipelor descrise petrecindu-se undeva in anii ’80 ai secolului trecut, atunci cind comunismul isi arata, in raport cu aproape intreaga populatie, chipul cel mai dur.