pe roev.wordpress.com

Personajul-narator din perspectiva caruia este relatata povestea vorbeste ca un adevarat insider, iar meritul ii apartine, evident, autorului. Nu doar ca surprinde elemente de atmosfera din anii comunismului din bisericile (neo)protestante, dar cunoaste jargonul, cunoaste dedesubturi, stie care sint rinduielile, stie care sint diferentele de interpretare dintre baptisti si penticostali, poate urmari un traseu teologic al personajelor – chiar daca nu neaparat foarte detaliat. […] Daca autorul isi pastreaza tonul si in restul scrierii, cred ca acest roman poate deveni o carte de vizita care sa-i introduca pe cei care se sperie cind aud de „pocaiti” intr-o lume la fel de umana, de vulnerabila, populata cu oameni devodati credintei, dar si cu oportunisti, cu lideri autoritari sau cu sarlatani. O lume insa in care se vorbeste mult despre Dumnezeu, se studiaza Biblia, se cinta, se cauta raspunsuri la framintari.