in Dilema veche nr. 654

Razboiul Mondial al Fumatorilor pare a fi un fel de addenda a micii trilogii spaniole a lui Marin Malaicu-Hondrari alcatuite din Cartea tuturor intentiilor (2006), Apropierea (2010) si Lunetistul (2013). Schema narativa, topoii, tipurile de personaje, atmosfera, toate sint de regasit si aici, cu mentiunea ca, de data aceasta, romanul se indeparteaza si mai mult de conventia realista, construind cadrul unei distopii tabagice: la marginea Uniunii Europene, care a interzis cu desavirsire fumatul, o mica tara bogata in petrol, numita Camarile, intretine idealul fumatorilor napastuiti („Camarile este stat laic si fumator”, asa suna articolul 1 si punctul 2 din Constitutie), producind si vinzind tigari ca un El Dorado tabagic: «Clientii mei nu erau bogati, erau oameni simpli, muncitori purtati de viciul fumatului, niste clandestini care treceau clandestin granita, cumparau clandestin de la mine tigarile mele clandestine, pentru a-si invalui in fum vietile lor clandestine». Camarilo, acest spatiu fictiv plasat intr-o zona desertica, precum si personajul Constantin, apar si in precedentul roman al lui Marin Malaicu-Hondrari, dar nu mi-e clar daca exista legaturi factuale directe sau daca e doar dorinta autorului de a-si marca astfel teritoriul fictional. Caci, la fel ca precedentele sale carti, si cea de fata este un roman poetic cu mici artificii, o suita de poeme senzual-hedoniste in proza, cu mai multe inserturi portretistice numite „Arhiva de fum”, dar care, de data aceasta, inlocuieste viciul literaturii cu cel al fumatului. Obsesia lui Constantin este fumatul, legatura cu literatura fiind traducerea din spaniola a unei povestiri tabagice (cu titlul reluat si de mine pentru aceasta recenzie) care devine un fel de carte cult in contextul iminentei interzicerii fumatului in locurile publice.