pe bookaholic.ro

Hanta, personajul lui Bohumil Hrabal din romanul O singuratate prea zgomotoasa, isi petrece 35 de ani in singuratate, intr-o lume a distrugerii. Preseaza, intr-o pivnita din Praga, hirtie veche si carti. Deasupra are cerul instelat intrind prin iluminator, iar sub el, razboiul a doua clanuri de sobolani in toate canalele si cloacele orasului. Nimic din acest peisaj nu pare uman. E platit sa distruga, in timp ce el insusi pare zdrobit de mecanismele sociale. Doar pare, caci in acest infern al destramarii, reuseste sa gaseasca secretul supravietuirii omenescului din el. Departe de oameni, printre hirtii, el poate lasa sa creasca in el tandretea, grija, iubirea. Chiar daca acestea se indreapta inspre idei: «m-am incolacit ca un pisoi iarna, ca lemnul chircit in forma unui scaun, caci imi pot permite luxul de a fi parasit, desi niciodata nu sint parasit de fapt, sint doar singur, ca sa pot trai in singuratatea populata de idei, pentru ca eu sint putin laudaros, un laudaros al infinitului si al eternitatii, iar Infinitul si Eternitatea au poate o slabiciune pentru cei asemeni mie».