pe bookhub.ro

De dimensiuni relativ mici, trebuie sa marturisesc ca nu m-am putut opri sa nu ma gindesc la romanele contemporanului Patrick Modiano, atit ca atmosfera, cit si ca extensiune. Astfel, Femei singure pare o opera ce nu comunica, in esenta, nimic prea dificil: prezentarea unui fapt relativ comun – revenirea in provincie a unei importante creatoare de moda pe nume Clelia Oitana si procesul prin care trece in readaptarea la mediul natal, respectiv apropierea amicala de o anume Rosetta, ale carei tentative de suicid, dintre care una reusita, deschid si finalizeaza intreaga opera. Acesta ar fi, la un prim nivel, rezumatul firului narativ, deci unul aparent simplu. Dar totusi, am putea spune… In fond, este tehnica unui subiectivism remarcabil cea care importa in acest roman. Pavese se dedubleaza absolut admirabil, construind intregul text sub forma unei confesive naratiuni autodiegetice, intrerupta doar de pasaje dialogate, aspecte ce confera nu doar autenticitate acestei fictiuni, ci si prezinta, chiar pictural am putea spune, Italia clasei inalte, de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Sintem purtati in diferite saloane si sali de petrecere, ce evoca o oarecare eleganta si simplitate a unei vieti care cu greu si-ar mai gasi un corespondent in prezent.