Dar tot in perioada asta mi s-a intimplat sa remarc lumina splendida de toamna, melancolica si sfisietoare si sa ma intreb, vinovata, ce sa fac cu ea? Poate ca nu trebuie decit sa traiesti din plin tot ce ti se intimpla – si durerea, si emotia, si bucuria. Nu-i putin lucru. Exista, da, poezie in afara literaturii, poate mai multa decit in literatura. Poezia este si atunci cind iti dai seama ca nu ai pierdut legatura cu copilul care credea ca poate incetini sau inteti ninsoarea. Poezia este si atunci cind realizezi – cu mintea, cu trupul, cu sufletul – ca faci parte din aceeasi realitate cu lumina unor zile de toamna si cu durerea unor oameni. Si poate ca poezia te ajuta sa percepi realitatea si sa ti-o faci a ta. Realitatea exterioara si realitatea interioara. Poezia poate fi o solutie pentru a fi prezent in ceea ce traiesti. Cu sufletul tau, cu spiritul tau, cu trupul tau. Si, pina la urma, cred ca e important sa faci, si in vremuri de restriste, pe linga ce-i de facut de urgenta, si ce stii tu sa faci mai bine: daca esti scriitor, sa scrii, sa citesti, sa reflectezi la tot ce-i in jur si-n tine.