in Romania literara nr. 28

Starile de tranzitie – de la veghe la vis, de la moarte la viata, de la adevar la minciuna linistitoare a povestilor – iata, foarte succint descrisa, materia lui Norman Mailer din Seri antice (Polirom, 2016, traducere de Irina Horea si Mihai Elin). Demult si departe, in Egiptul de acum 3000 de ani, un tinar nobil, Menenhetet al doilea, moare la fel de nesabuit cum traise, iar experientele lui imediat postume (imbalsamarea pripita, inmormintarea facuta cu zgircenie, jefuirea mormintului si profanarea mumiei) sint retraite si povestite de Ka-ul lui, dublul, cind de imaterialitatea unei stafii, cind simtind lepadarea treptata de trup cu o sfisietoare concretete.
Nu sint prima care sa remarce ca lumea din Seri antice nu e atit a Egiptului din vremea lui Ramses al doilea, cit e a Americii din anii ’70, cautind in sfarimarea tuturor tabuurilor nu cuvintul zeilor, ci libertatea omului. Evident, exista destula incarcatura ritualica in scenele de sex care inunda, literalmente, romanul, dar accentul nu cade pe ea, ci pe cautarea de sine prin experiente-limita, pe palparea acelei diferente infinitezimale dintre carnea vie si carnea moarta, in care sta si invocata, de catre critici, apropiere de Curcubeul gravitatiei.