in Steaua nr. 5

Ca formula scriitoriceasca, povestirile volumului sint realiste si atent elaborate in sensul poeticii mimesisului. Ele afecteaza a fi relatari dintr-o experienta personala, marinareasca, bine asezata si consumata. Impreuna alcatuiesc o unitate pe care le-o confera nu doar temele, legate, toate, de experienta matelotului, ci in primul rind vocea auctoriala si perspectiva naratorului, mereu la persoana I. Fara efecte cautate, scrise firesc, cu seriozitate, textele dobidesc un plus de credibilitate, aidoma unui film care isi deruleaza secventele aproape intr-o tonalitate documentara. Asocierea acestei formule prozastice sobre – pe care autorul nu se fereste sa o declare citeodata ca indatorata lui Joseph Conrad, pe care il admira in tandem cu regretatul romancier Alexandru Vlad, prietenul lui si al meu, deopotriva – cu exotismul si cosmopolitismul atmosferei de pe vapoarele si din porturile mentinate, fie si pasager, dau o buna alianta si par sa ofere garantii de calitate si pentru viitoarele productii ale autorului. La drept vorbind, dupa cele vreo doua secvente rezistente literar din romanul proletcultist Pasarea furtunii de Petru Dumitriu, paginile lui Radu Niciporuc din cartea lui de debut adus o calitate nu tocmai usor de intilnit in proza romaneasca de profil, la tema.