erviu in Opinia studenteasca

Undeva in Stalinism pentru eternitate las sa se intilneasca ceea ce s-a intimplat in bibliografia mea. Pe de o parte, am crescut intr-o familie de vechi comunisti, oameni care au aderat la miscarea comunista in anii 30, cind nu era nici un fel de mare beneficiu odata intrat in miscarea comunista. P.C.R.-ul se afla in clandestinitate. Erau alte optiuni posibile, mai putin riscante. A fi depistat ca membru al Partidului Comunist se traducea neindoios in arestare. Programul P.C.R. din Romania avea in epoca respectiva ideea dezmembrarii Statului National Roman. Erau evidente pozitiile internationalismului bolsevic de sustinere neconditionata a Uniunii Sovietice. Nu cred ca ai mei au intrat fiind constienti de toate aceste implicatii. Mama s-a apropiat de miscarea comunista ca eleva de liceu, la Botosani, cind habar n-avea de programul Cominternului de dezintegrare a Statului National Roman. Prima carte de orientare socialista, pe care i-au pus-o in mina colegii mai mari, era Ce vor socialistii romani de Constantin Dobrogeanu-Gherea. Mama venea mult pe linia literaturii franceze, era mare iubitoare de Romain Rolland. Romain Rolland avea si el admiratia lui pentru Uniunea Sovietica. Mama, nascuta in 1915 la Botosani, nu intra inca in marea campanie a colectivizarii, deportarii si persecutiei de tarani in U.R.S.S. si marea foamete. Acestea sint in 1931-1932. Dureaza. Nu scuz sub nici o forma faptul ca ar fi trebuit sa stie mai mult fata de ceea ce au stiut. Incerc sa privesc cu o combinatie de detasare ironica, cu o combinatie de empatie, daca se poate, ceea ce a fost aceasta microcultura a comunismului interbelic.