in Ramuri nr. 5

Romanul Marea, dimineata este un roman al asteptarilor si nu are nimic sentimental, romantic, din ceea ce am intui dupa citirea titlului: nu este imaginea linistita a contemplatiei pe malul marii, nu este linia orizontului, cea care sa genereze relaxare si liniste interioara. Este marea diminetilor cu speranta zdrentuita de tumultul istoriei, este marea care separa si care poate uni destine aflate la rascrucea epocilor istorice. Este conflictul intre civilizatii si destinul trist al emigrantilor, al refugiatilor din fata tavalugului istoriei. De aceea, dimineata, marea deschide perspectiva unei lumi a nelinistilor si a visului de statornicie intr-un loc care sa defineasca destinul privitorului. Iar desertul este provocarea. Oaza este doar un crimpei dintr-o viata la limita tragediei.