in Romania literara nr. 9

Gyorgy Dragoman este un pictor desavirsit, cu o excelenta ureche muzicala. Asta mi-am spus in gind dupa lectura primelor pagini din Rugul. Am descoperit apoi marturisirea sa dintr-un interviu: „eu sint foarte vizual si vad totul in imagini, chiar si lucrurile care nu apar pe hirtie sau tot ceea ce ramine pe dinafara”. Gy. D. reuseste performanta privirii creatoare (pe care o identificasem altadata la un Camil Petrescu) „parazitind” un personaj. [...]
O curiozitate avida e supusa ralanti-ului metaforal, obligatoriu cind dorinta de a intelege e mai mare decit cuprinderea mintii tinere. Recursul la descrierea infinitezimal-cadentata introduce o perspectiva noua acolo unde totul parea definitiv clasat. Vesnicia se atinge prin intermediul privirii atintite asupra trecatorului. Ea atrage dupa sine aparenta lentoare a ritmului, incetineste curgerea in bucle descriptive, tot atitea ancore in real. De spus aici, imediat, ca romana excelentei traducatoare Ildiko Gabos-Foarta e, poate, vinovata de melodia hipnotica a frazei, de transformarea cuvintului, sub ochii cititorului, in culoare, umbra, perspectiva.