in Dilema veche, nr. 647

Este o carte in care incerc, ca si in alte dati, sa umplu o pata alba a culturii romane, sa cercetez un subiect tabuizat – nu numai in perioada comunista si postcomunista, ci in ultimele secole. Am abordat subiectul dintr-o perspectiva antropologico-culturala, incercind sa acopar o perioada mare de timp. Pe axa verticala, a timpului – de la origini pina in prezent, de la Ghilgames pina la avangarda si scriitorii romani contemporani, iar pe orizontala spatiului – de la extemul vest al Europei pina la extremul est al Asiei. Nu e usor. De aceasta data, cazul romanesc este foarte bine reprezentat, dar nu este vorba despre sexualitate in cultura romana, caci n-am vrut sa tratez „specificul national” al sexualitatii. Am observat ca toate arhetipurile sexuale, mentale, se regasesc in aceleasi forme la intreaga umanitate. (…) Nu exista un plan sa ating punctele tabuizate. Dar m-am aplecat asupra lor pentru ca am simtit lipsa lor nedreapta, pentru ca sint subiecte extrem de importante in evolutia mentalitara a unei natii. Sint elemente care s-au modificat si au modificat intregi sisteme de gindire politica, sociala, artistica, literara, morala s.a.m.d. Netratarea acestor subiecte sau tratarea lor cu jumatate sau cu un sfert de masura este nu numai neavenita, ci este producatoare de maladii. O cultura care nu are puterea sa-si priveasca trecutul si sa vorbeasca deschis despre anumite fapte intelectuale nu este o cultura puternica.