in Dilema veche, nr. 647

E un studiu de imagologie, un domeniu relativ nou in studiile universitare, care se ocupa de modul in care o comunitate percepe o alta comunitate. Aici este vorba despre imagologie etnica: modul in care romanii ii percep pe evrei. Au fost inteligenti recenzentii care au observat ca personajul principal al cartii nu este evreul, ci romanul, pentru ca in ochii lui se desfasoara imaginea evreului. Ma intereseaza mai mult oglinda decit personajul din fata oglinzii: cit de adevarata sau falsificata ori manipulata este imaginea din oglinda. Din punctul de vedere al receptarii in Romania, am fost surprins de primirea foarte calduroasa si foarte apreciativa, intr-o perioada cind aceasta tema declansa pasiuni, daca nu chiar isterii. Asta mi-a aratat ca societatea romaneasca s-a maturizat si este in stare sa inainteze, uneori chiar cu pasi rapizi, intr-un anumit domeniu (…) Nu exista un plan sa ating punctele tabuizate. Dar m-am aplecat asupra lor pentru ca am simtit lipsa lor nedreapta, pentru ca sint subiecte extrem de importante in evolutia mentalitara a unei natii. Sint elemente care s-au modificat si au modificat intregi sisteme de gindire politica, sociala, artistica, literara, morala s.a.m.d. Netratarea acestor subiecte sau tratarea lor cu jumatate sau cu un sfert de masura este nu numai neavenita, ci este producatoare de maladii. O cultura care nu are puterea sa-si priveasca trecutul si sa vorbeasca deschis despre anumite fapte intelectuale nu este o cultura puternica.