pe Hotnews.ro

Intr-o vreme cind agentii ale statului, nu spun care, vorbesc nediferentiat despre drogurile care dau dependenta (toate!) sau ucid si fac campanii fie ridicole, fie jignitoare si discriminatorii fata de cei care au incercat, punind totul in aceeasi oala halucinogena, cartea lui Andrei Oisteanu e un semn de normalitate. Da, se consuma stupefiante. Da, le-au consumat de-a lungul istoriei si „statuile” de pe soclurile inalte si cam prafuite (nu din vina lor!) ale culturii romane. Multe dintre chestiile alea pe care le invatam la scoala au fost scrise sau facute, oroare, pe diverse narcotice. Cartea lui Andrei Oisteanu este fascinanta. Andrei Oisteanu nu judeca, isi pastreaza neutralitatea, nu condamna, nu incurajeaza si nu generalizeaza. E un urias exercitiu de documentare, de punere in context si analiza riguroasa, astfel incit iti dai seama cum fiecare epoca a avut narcoticele ei preferate sau cum unele texte literare, de exemplu, sint rod al creativitatii potentate de droguri. Si uite cum mai avem inca o cheie de lectura, alta decit cea de manual, pentru Ion Barbu, Mircea Eliade, Alexandru Macedonski, Ion Vinea sau Alexandru Odobescu, ca sa enumar doar citiva.