in Apostrof nr. 5 (312)

Dincolo de intarirea opiniei pozitive fata de abordare, ce nu vadeste efortul de a folosi trucuri, trebuie semnalata conturarea unui proiect amplu. Simona Antonescu monteaza fictiunea pe panoul istoriei monarhiei in Romania. E placut ca ochiul nu se simte siciit, ca un fir de praf, de vreo intentie ideologica. Atit Fotograful Curtii Regale, cit si Darul lui Serafim sint proze de reconstituire a moravurilor.
Gratie defectelor si/sau calitatilor, indivizii sint transformati in tipuri umane recognoscibile. Surplusul extraestetic atrage, spre binele pietei, alte categorii de cititori. In Darul lui Serafim stau laolalta, fara sa-si caute intiietatea, mondenitatile, detabuizarea, criza economica, ingineriile financiare, mecenatul regal, consolidarea Rominiei Mari, viata intelectuala si artistica de pe mapamond si discutiile critice despre Marele Razboi (1914-1918). Printre atitea contraste, atmosfera se degajeaza, deoarece indaratul fluxului narativ sta o solida baza documentara.