Preluind un caz real si imaginind o parabola identitara, Ioan T. Morar scrie un roman extrem de actual care, fara a face parada de notiuni si concepte teoretice „hard”, dezbate in subtext chestiuni esentiale: raportul problematic al sinelui cu alteritatea, dependent de modalitatile de alcatuire, negociere, intelegere si contextualizare a eului individual si colectiv, relatiile de forta intr-o contemporaneitate a complicitatilor si rivalitatilor ghidate de interese prea putin transcendentale, echilibrul fragil dintre sacru, profan si ducerea oricaruia dintre ele la extrema, amenintarile concrete ale fanatismelor si exaltarilor de orice natura, dificultatea definirii unui spatiu privat al familiarului intr-un univers al granitelor permeabile, coexistenta altruismului si conformismului, a militantismului si traditionalismului lipsite de perspectiva, incremenirea in proiect si criza solutiilor salvatoare pe termen lung, la nivel micro- si macro-istoric, cresterea intolerantei si radicalismului pe fondul ignorantei, stereotipiilor, crizelor dintre cele mai diverse. Durabile teme de gindire caci, din fericire, „cartile mor mai greu decit oamenii”.
