pe dissolvedmagazine.com

N. G.: Vom incepe cu o intrebare aparent banala, dar o intrebare care ii pune de multe ori pe scriitori in dificultate. Pentru ca unii scriu pentru faima sau pentru bani (cu toate ca e greu sa ne gindim ca la noi se poate trai din asta), iar altii efectiv pentru explorarea propriei interioritati, vine inevitabila intrebare: tu de ce scrii?

D. C.: Scriu pentru ca-mi place. Imi place enorm sa ma trezesc dimineata foarte devreme, sa-mi fac un espresso, sa ma asez la masa din bucatarie si sa-mi aranjez tutunul (in stinga), caietele cu foi veline si pixurile negre (in dreapta, alaturi de ceasca de cafea). Geamul larg deschis, lumea din jur inca dormind, mintea incepind sa functioneze. De la patru jumate la sapte fara un sfert, atit cit tine cu adevarat dimineata. O placere domoala, bine asezata, aproape ardeleneasca.
Mai apoi vine viata: serviciu, fotbal, cumparaturi si proiecte – o alergatura continua, dar e totul bine atita timp cit, vreme de un fum de tigara, revine gindul la placerea de dimineata si la faptul ca inca mi-o mai permit.