in Romania literara nr. 17

Cartea merge pe sirma intre fictiune si realitate: un autoportret real (si lipsit de complezenta) tesut cu maiestrie din intimplari si personaje fictive. E vorba de un schimb de scrisori intre corespondenti inexistenti, cum sint numiti, unicul existent fiind tatal sau autorul sau fictionarul. Inexistenti sint fiul, sotia si alti citiva, intre care, un personaj extraordinar, care nu apare prima oara in proza lui Cosasu, un fost Cenzor-sef de pe vremuri, Artur Reznicek. Partea a doua a epistolarului este rezervata scrisorilor „celui care de 40 de ani incearca sa-l sugrume pe scriitorul Radu Cosasu si nu reuseste” adresate lui Rohrlich, dupa ce acesta face publica o Ruga in care descrie pe un ton fals-patetic o tirzie si neasteptata intilnire cu batrinul, acum, Cenzor comunist. Intre ei, o lunga poveste de reciproca detestare, ca intre un tata castrator si fiul lui rebel. Nu fara un anume respect, de asemenea reciproc, lizibil printre rinduri, pentru calitatile intelectuale ale ambilor. Scrisorile adauga la portretul lui Rohrlich, schitat in corespondenta din prima parte a cartii, o pata de culoare: Reznicek, om inteligent, cultivat, dotat cu un condei rautacios, nu-l cruta nici o clipa pe Rohrlich, ba chiar il desfiinteaza din cind in cind cu o metoda temeinic exersata, la fel cum Cenzorul ii desfiinta odinioara lui Cosasu literatura. Comunist neconvertit, Reznicek supravietuieste revolutiei, la inceput, cam cu frica in sin, apoi, linistit in privinta tot mai putin probabilelor masuri punitive, afirmindu-si in scrisori vechile convingeri cu o cerbicie ideologica nu lipsita totusi de nuante noi. La portretul lui Rohrlich, se adauga autoportretul lui Reznicek, rezultat indirect din scrisori: nu avem pina in momentul de fata in literatura de dupa 1989 nici un personaj de acest tip. Ca sa nu mai spun ca va fi greu de egalat talentul cu care Cosasu il face memorabil pe Reznicek. Printre putinii care ar fi fost interesati de un astfel de personaj, Al. Ivasiuc n-a apucat epoca postdecembrista spre a constata metamorfoza, caci o metamorfoza exista, a puternicilor zilei de ieri, despre care a scris pagini remarcabile. Alti romancieri din generatia noastra n-au fost si nu sint interesati de personaje politice, asa cum este Reznicek. Iar tinerii nu au acces la ele.