in Observator cultural

In mare parte, rafinarea imaginii publice a colaborationismului si chestionarea dosarelor de Securitate ca documente in mare masura subiective si contextuale de istorie sociala si politica sint rodul unor schimbari societale independente de vointa si puterea unui singur cercetator. Insa este esential de remarcat faptul ca Gabriel Andreescu si-a dedicat ultimul deceniu acestei batalii cu adevarurile relative si manipularile certe ale arhivelor Securitatii, cu efectul evident de a nu fi devenit cel mai popular dintre cercetatorii momentului (si, da, cu toate idiosincraziile lui, obsesiile personale si inapetenta pentru apartenenta la grupuri de opinie).
Istoria recenta incepe sa-i dea dreptate si ar fi bine ca toata lumea sa invete ceva din asta.