in Formula AS nr. 1212

Octogenarul trecut prin experienta defanatizarii politice - care in tinerete «a spus nu orinduirii pe care da a faurit-o si a suportat-o cu un dezgust crescind, prea putin eroic, totusi fertil» - isi asuma franc erorile, intr-un „striptease ideologic”. Si pentru ca se simte mult mai bine in literatura decit in direct, isi inventeaza un fiu inexistent in Groenlanda. Prima jumatate a cartii, Radu Cosasu si fiul sau inexistent, e un roman epistolar al carui subiect e tot biografia cosasiana cu momentele ei de cumpana, dar vazuta dinspre zilele noastre, cind singura normalitate ar fi ipocrizia. Adevarul (nu crud, ci pane) al lui Cosasu, transmis la granita tragica a ironiei, e ca si-ar dori ca oameni cu convingeri opuse sa poata discuta fara ura, iar anticomunismul intransigent sa nu semene cu ceea ce era odata intransigenta comunista. Bine construita prin schimbarea unghiurilor si variatii de ton, aceasta prima parte acopera, prin iradiere de la centrul egotist, o multime de puncte nevralgice din ultimii 25 de ani, sugerind, cum se face in romane, destine variate. Partea a doua, Oscar Rohrlich si un fost sef al cenzurii, e mai monotona, imaginind doar scrisori adresate de un fost activist comunist de rang inalt, Artur Reznicek (inspirat intr-o oarecare masura de personalitatea si biografia lui Leonte Rautu, dar si a altor cenzori), lui Oscar Rohrlich, dupa revolutie, cind nu mai e decit un pensionar asistind la prabusirea intregului sistem la care a contribuit. Faptul ca aceste scrisori cu confidente si disculpari ale fostului propagandist-sef seamana prea mult ca limbaj, preferinte literare si dileme cu ale destinatarului e poate o tragi-ironie a vremurilor noastre.