in Timpul nr. 203-204

Romanul Doinei Jela, Villa Margareta, prima opera fictionala a autoarei, celebra pentru scrierile sale cu un pregnant potential de reevaluare a istoriei, confirma afirmatia ca arta deranjeaza si re-aranjeaza raportul nostru cu realitatea si cu istoria. Preferind perspectiva macroscopica a lupei, surprinzind realitatea care se configureaza cu ajutorul unor sisteme simbolice corelate cu o viziune care nu se poate debarasa de emotii si inhibitii, autoarea reuseste sa imbine armonios explorarea aspectelor sociale cu un stil intimist, confesiv de cea mai inalta clasa. Marturisirile cu valoare documentara, stricta aglomerare de date concrete, inregistrarea faptelor care ar putea oferi material pentru o fresca sociala nu sint simple consemnari memorialiste, ci sint adevarate mostre ale autenticitatii, potentind conturarea efectului estetic. Totodata, inserarea unor expresii ale veridicitatii precum fragmente dintr-un dosar de Securitate, scrisori, un manuscris, fotografii, o pagina de dictionar, e-mailuri creeaza o legatura indisolubila intre caracterul non-fictiv si cel fictiv al cartii, postulind caracterul postmodern al operei, alaturi de fragmentarism, flash-backuri, intreruperi, reluari perspectiviste ale aceleiasi scene.