in Suplimentul de cultura, nr. 530

Ca antropolog şi istoric al religiilor, Andrei Oisteanu este o personalitate foarte clar conturata in acest moment in cultura romana. Insa mi-as dori sa subliniez o alta trasatura care ma apropie foarte mult de el, anume curiozitatea. O curiozitate nestapinita, care imbratiseaza toate aspectele vietii. Cele mai recente carti ale sale, cea consacrata imaginii evreului in cultura romana, cea dedicata narcoticelor in cultura romana si cea dedicata sexualitatii, reprezinta o culminare a acestei curiozitati intelectuale deosebite, pentru care il apreciez atit de mult pe Andrei. Este de mirare ca o asemenea carte, despre sexualitate, nu s-a scris mai devreme. Este de mirare ca cercetatorii din domeniul cultural nu au abordat pina acum mai des si mai amplu acest subiect. Cartea lui Andrei Oisteanu cred ca are drept nucleu faimoasa problematica a lui ius primae noctis, cred ca de aici a pornit autorul cu analiza sa. Si acesta este unul dintre punctele cele mai interesante ale cartii – de aici, de la „dreptul” barbatului, „dreptul” masculului alpha de a poseda toate femelele din fieful sau, porneste analiza despre sexualitate si, de fapt, despre servitutea sexuala, despre imperialismul sexual al unui gen, al unui sex, impotriva celuilalt. Am invatat foarte multe din aceasta carte, pentru ca nu este vorba doar despre o carte de analiza, ci este si o crestomatie, o culegere de spuse de toate felurile. Ii multumesc lui Andrei pentru aceasta carte, din care am invatat foarte multe, si sint convins ca ea va fi un bestseller. Iar asta nu doar pentru ca sexul vinde, ci mai cu seama pentru calitatile sale de analist si de invatat.