in Infinitezimal nr. 6

Dezordinea preventiva are in prim-plan omul care se hraneste cu moarte, cuvintele-stire si imaginile mediatice fiind intermediari intre cele doua entitati. Intre el si cuvintele consumate nu exista diferenta, jocul este unul circular, omul se hraneste cu moartea si tragedia altora pentru ca si el este condamnat intr-un final la acelasi lucru. Totodata, lipsa cuvintelor pare sa aiba puteri creatoare. Tacerea copilului Mathieu si a mamei sale, pricinuita de separarea lor, cauzeaza caderea regimului comunist si instaureaza o lume in care ei doi pot fi din nou impreuna. Intre om si cuvint se pune din nou egal prin jocurile tinarului Mathieu care creeaza lumi paralele unde mama, tatal, Romania, chiar moartea devin cuvintul mama, cuvintul tata, cuvintul Romania, cuvintul moarte. In cele din urma, asa cum in basme aflam de apa vie si apa moarta, adultul Mathieu ne demonstreaza ca poezia este cuvintul vietii, singurul ce are puterea de a anula moartea adusa de cuvintele-stire.