in Infinitezimal nr. 6

Vizibilitatea cuvintului este largita in al doilea roman al lui Visniec, Sindromul de panica in Orasul Luminilor, unde un grup de scriitori lucreaza la un roman comun, toti devenind file suprapuse ale aceleiasi povesti. Lumea de aici, vazuta ca printr-o radiografie, arata ca scheletul tuturor fiintelor si situatiilor este compus numai din cuvinte (o cocoasa este un sediment de cuvinte, o pisica tine un jurnal, un ciine moare de dorul stirilor, Primavara de la Praga se ascunde sub identitatea cuvintului cizma s.a.). De asemenea, exista si personaje ca Pantelis, scriitor fara limba nativa, ale carui scrieri se schimba peste noapte. Textele lui sint victimele razboielilor duse intre cele sapte limbi pe care le cunoaste, iar el, intr-un final, devine omul dominat de cuvintul pe care nu l-a putut coordona niciodata. Domnisoara Faviola ne atrage atentia ca oamenii si cuvintele fac schimb de roluri: cele din urma ajung sa aiba relatii cit se poate de umane, pe cind oamenii ajung sa fie tradusi, cu ajutorul unui alfabet al senzatiilor, in scrisori de dragoste. Naratorul incepe sa vada cuvinte, semn clar al corporalitatii lor, in timp ce omul, spune el, este redus la o simpla litera din marea carte a vietii.