Chiar daca discursul contemporan pare o pledoarie sceptica spre abandonarea tuturor sperantelor in favoarea unui rationalism cinic si, eventual, pentru un determinism biologic, de fapt perspectivele sint optimiste. Pentru ca din confuzia plina de contradictii a indragostirii unii sint salvati de iubire. Aceasta apare, pentru cei mai norocosi, abia atunci cind toate iluziile au pierit, lasind loc realitatii si unei complicitati constient asumate. Indragostirile sint asociate cu iluziile, cu idealizarea, dar iubirea este deja o „ameliorare” a iluziilor, prin cunoastere, prin apropierea de persoana de care te indragostesti, spune Aurora Liiceanu. Nu in ultimul rind, cind ne indragostim, sintem nebuni de legat. Acesta este meciul pe care, se pare, il pierdem de fiecare data, slabindu-ne fortele intr-o incercare disperata de a pastra echilibrul. Ori, psihologii de astazi considera ca tocmai la aceasta patologizare a indragostirii si iubirii trebuie sa renuntam, pentru ca este firesc sa existe o stare anormala, o deraiere din obisnuitul eu cotidian.