In 2011 se intimpla, in zona universitara din Coreea de Nord, ceva semnificativ: toate universitatile de acolo de inchid pentru un an, pentru ca studentii care invatau in ele sa mearga pe santierele de constructii. Scapa de sub ghilitona acestei decizii doar 270 de studenti – de la Universitatea de Stiinta si Tehnologie din Phenian. Explicatia pentru care acesti 270 de studenti nu ii urmeaza pe restul pe „santierele patriei” este simpla: ei sint copiii elitei nord-coreene.
In mijlocul lor sta pentru sase luni, sub o identitate falsa, Suki Kum – iar povestea pe care o avem, in primul rind ca urmare a acestei sederi prelungite in Coreea de Nord, este realmente cutremuratoare. Elita care va prelua, prin forta imprejurarilor si sub legea implacabila a biologiei, friiele puterii este, reiau formula lui Adelin Petrisor, compusa din oameni „spalati pe creier”.
Asadar, din minti arestate si hranite cu „piinea” zilnica a catuselor mentale! Si, a propos de fascinatia pentru ideile si idealurile egalitarismului – manifesta in mod pregnant in Occident, cu precadere in mediile universitare, cu iradieri semnificative si in cele mediatice si (populist) politice: o infioratoare lectie pe viu despre ce face, in realitate – nu in fanteziile celor care confunda fantomele din mintilor lor cu viata reala – ideea de egalitate pusa la lucru cu rigoare si insistenta. Direct spus: face (aproape) sclavi, face (sub)oameni! Face, in fond, o Coree de Nord precum e cea despre care stim ca exista azi asa cum ea exista!
