pe lapunkt.ro

Povestea pe care o spune Sarbatoarea Corturilor are multe orizontale si multe subterane. Beni este, nu singurul de fapt, cel care, in chip autentic, trait, pune verticala acestei carti. Nu e singurul, cum spun, dar, dintre toti cei care se vad bine in aceasta carte, el este cel care pune verticala in mod deplin, pina la capat. De altfel, una dintre evidentele si majorele performante ale acestui roman este aceea ca fiecare, dar absolut fiecare capitol al sau poate fi citit si direct, ca intriga separata, lumeasca, dar si in cheie parabolica, cu verticala inclusa, cu intriga metafizica intrezarita.
Beni are, in scenariul cartii, legaturi multiple, cum si celelalte doua personaje principale ale romanului – acestea doua, cu o prezenta mult mai pregnanta -, cu ceea ce, adesea peiorativ, este desemnat despre lumea „pocaitilor”, cu, mai precis, comunitatile protestante si neoprotestante. Dintre cei trei, e singurul la care se vede, subtil conturat si deplin, sensul adinc al acestui concept care apare, des in Biblie: pocainta. La Beni, pocainta este metanoia, este schimbarea mintii. Si urma discreta pe care o lasa povestea sa este o extraordinara punere in text a acestei experiente fundamentale pentru un om.