pe eranews.ro

Povestile lui Palahniuk mi-au adus aminte, prin constructie si scriitura, de Zidul lui Sartre. Va amintiti, de buna seama, de povestea doamnei Darbedat, careia ii placea rahatul cu gust de trandafiri si visa sa traiasca in mijlocul unor persoane fine si sensibile, care s-o inteleaga intotdeauna, chiar si de la cea mai vaga aluzie. Problema doamnei Darbedat, insa, era ginerele ei, un tip care vedea statui, multe statui care-l ingrozeau, pentru ca biziau si pentru ca zburau in jurul lui, atintindu-l cu ochii lor albi. Ca si nuvelele lui Sartre, povestile lui Palahniuk sint un bun prilej de meditatie pentru cei care au darul statului pe ginduri, asa cum pot fi si simple exercitii creative pentru amatorii de scenarii.