Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Cristian TEODORESCU in dialog cu Andreea BANCIU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 108 views
A. B.: Mi-am permis sa interpretez volumul Soseaua Virtutii. Cartea Ciinelui ca pe un manual de utilizare a anilor ’90, pentru cei nascuti in acea perioada (pustimea anilor 2000). Pentru ei si pentru cei cu memoria scurta in privinta tranzitiei, cit de salbatici au fost anii ’90?
C. T.: Atunci a inceput jaful salbatic pe care-l vedem continuind si azi. Atunci amaritii care-si deschideau un butic erau aratati cu degetul ca exploatatori periculosi, in vreme ce fostii securisti si fostii activisti ai PCR isi incepeau marile afaceri cu statul, spre paguba celorlalti. In acei ani ne-a trecut de patru ori pe linga ureche razboiul civil. Prima oara in 1990, la Tirgu Mures, apoi la mineriada din 13-15 iunie, tot in 1990, urmata de celelalte doua mineriade, care n-au mai ajuns in Bucuresti, dar trupele de asalt conduse de Miron Cozma au facut prapad pe drum. Nimeni n-a tinut in acei ani socoteala citi dintre compatrioti ai nostri au emigrat si citi au disparut fara urma. Asta in timp ce politia se facea ca-i cauta pe diversi fosti securisti, pretinzind ca au fugit din tara, in timp ce ei isi vedeau de treburi la vedere, prin Bucuresti.
A. B.: Cum aratau anii ’90, pentru scriitorime?
C. T.: Depinde din ce parte priveau lucrurile. Cei care au intrat in politica de partea FSN-ului erau incintati: pentru ei venise democratia. Cei care s-au inscris sau reinscris in partidele istorice numai ei stiu cite amenintari au primit sau de cite ori au fost ciomagiti ori fugariti din cauza „democratiei originale” de la noi. (…)
A. B.: Se poate trai fara literatura?
C. T.: Din nefericire, da. Dar cei care traiesc fara ea, chiar daca li se pare ca sint fericiti, se insala. Intr-o singura viata, asa cum traiesc cei pentru care literatura nu exista decit pentru altii, ratezi acea bucurie coplesitoare pe care ti-o da sentimentul nemuririi tale cind traiesti imaginar nenumarate alte vieti posibile.
C. T.: Atunci a inceput jaful salbatic pe care-l vedem continuind si azi. Atunci amaritii care-si deschideau un butic erau aratati cu degetul ca exploatatori periculosi, in vreme ce fostii securisti si fostii activisti ai PCR isi incepeau marile afaceri cu statul, spre paguba celorlalti. In acei ani ne-a trecut de patru ori pe linga ureche razboiul civil. Prima oara in 1990, la Tirgu Mures, apoi la mineriada din 13-15 iunie, tot in 1990, urmata de celelalte doua mineriade, care n-au mai ajuns in Bucuresti, dar trupele de asalt conduse de Miron Cozma au facut prapad pe drum. Nimeni n-a tinut in acei ani socoteala citi dintre compatrioti ai nostri au emigrat si citi au disparut fara urma. Asta in timp ce politia se facea ca-i cauta pe diversi fosti securisti, pretinzind ca au fugit din tara, in timp ce ei isi vedeau de treburi la vedere, prin Bucuresti.
A. B.: Cum aratau anii ’90, pentru scriitorime?
C. T.: Depinde din ce parte priveau lucrurile. Cei care au intrat in politica de partea FSN-ului erau incintati: pentru ei venise democratia. Cei care s-au inscris sau reinscris in partidele istorice numai ei stiu cite amenintari au primit sau de cite ori au fost ciomagiti ori fugariti din cauza „democratiei originale” de la noi. (…)
A. B.: Se poate trai fara literatura?
C. T.: Din nefericire, da. Dar cei care traiesc fara ea, chiar daca li se pare ca sint fericiti, se insala. Intr-o singura viata, asa cum traiesc cei pentru care literatura nu exista decit pentru altii, ratezi acea bucurie coplesitoare pe care ti-o da sentimentul nemuririi tale cind traiesti imaginar nenumarate alte vieti posibile.
Related products