pe bookhub.ro

La Niciporuc nu intilnesti gesturile largi, elanul de a descrie fapte de curaj, gradarea tensiunii, suspansul si toate celelalte ingrediente, asa cum apar ele intr-o proza antrenanta clasica (la Jack London sau Radu Tudoran, de exemplu), ci, in cel mai pur stil postmodern, stiinta de a face ca textul sa-si fie de cele mai multe ori suficient siesi, imbracind astfel intimplarile (carora nicidecum nu vreau sa le minimalizez forta) intr-o haina sofisticata, cu o croiala ingenioasa, de sorginte sud-americana (Cortazar ar fi cel mai clar impuls). Bineinteles, aventura exista si aici, dar ea este doar parte din culoarea intimplarilor. In plus, cum povestirile au la baza experienta reala a autorului, in lipsa stralucitoarei lor literaturizari ar fi ramas stravezii, prea aproape de memorialistica, prea evidente si plate. Autorul detine nu doar un bagaj de extraordinare amintiri, ci si talentul si cunostintele tehnice pentru a le ridica la nivelul marii literaturi.