Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Lucian Dan TEODOROVICI in dialog cu Dana TABREA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 276 views
D. T.: Credeti in spectacolele de autor (montarea propriilor dumneavoastra piese) mai mult decit in lucrul pe un text scris de altcineva? Care ar fi avantajele unui spectacol de autor?
L. D. T.: Nu cred ca spectacolele de autor sint in vreun fel mai usoare. Insa, pentru ca tonul sinceritatii a fost deja dat, trebuie sa recunosc ca activitatea mea de scriitor ma ajuta in cea de regizor. Adica sint invitat sa montez tocmai pentru ca mi-am cistigat deja un oarecare nume ca scriitor, nicidecum pentru vreun succes major ca regizor – pe care inca nu am avut cind sa-l am, evident. Ar fi absurd sa ma ascund dupa deget si sa ma fac ca nu vad asta. Ei, de-aici vine si o parte din raspunsul la intrebarea pe care mi-o adresati: in general, se prefera ca eu sa montez piese proprii. N-o spun acum referindu-ma la TNI, care a fost foarte deschis in privinta textului pe care urma sa-l montez, ci ma gindesc la alte discutii avute de-a lungul ultimilor ani cu alte teatre. E clar ca se doreste o suma de calitati, in ceea ce ma priveste, caci functioneaza bine, probabil, din punctul de vedere al marketingului, al promovarii. Am avut deci timp sa fac observatia asta, asa incit m-am decis sa imi incalc propria promisiune, facuta cindva inclusiv public, anume ca nu-mi voi monta piesele proprii. Am incalcat-o tocmai pentru a avea si o experienta in sensul asta. Si, spre surprinderea mea, cu toate neplacerile pe care mi le-a provocat uneori raportarea la propriul text, a fost o experienta buna, folositoare, iar uneori chiar extrem de placuta. Asa incit o s-o repet cu siguranta. Ma temeam ca nu voi putea sa aduc nimic nou ca regizor pe textul pe care eu insumi l-am gindit. Nici vorba: daca te distantezi de el suficient timp, cu siguranta vei gasi noi modalitati de abordare, idei noi, o alta viziune chiar. Ceea ce s-a si intimplat cu spectacolul asta.
L. D. T.: Nu cred ca spectacolele de autor sint in vreun fel mai usoare. Insa, pentru ca tonul sinceritatii a fost deja dat, trebuie sa recunosc ca activitatea mea de scriitor ma ajuta in cea de regizor. Adica sint invitat sa montez tocmai pentru ca mi-am cistigat deja un oarecare nume ca scriitor, nicidecum pentru vreun succes major ca regizor – pe care inca nu am avut cind sa-l am, evident. Ar fi absurd sa ma ascund dupa deget si sa ma fac ca nu vad asta. Ei, de-aici vine si o parte din raspunsul la intrebarea pe care mi-o adresati: in general, se prefera ca eu sa montez piese proprii. N-o spun acum referindu-ma la TNI, care a fost foarte deschis in privinta textului pe care urma sa-l montez, ci ma gindesc la alte discutii avute de-a lungul ultimilor ani cu alte teatre. E clar ca se doreste o suma de calitati, in ceea ce ma priveste, caci functioneaza bine, probabil, din punctul de vedere al marketingului, al promovarii. Am avut deci timp sa fac observatia asta, asa incit m-am decis sa imi incalc propria promisiune, facuta cindva inclusiv public, anume ca nu-mi voi monta piesele proprii. Am incalcat-o tocmai pentru a avea si o experienta in sensul asta. Si, spre surprinderea mea, cu toate neplacerile pe care mi le-a provocat uneori raportarea la propriul text, a fost o experienta buna, folositoare, iar uneori chiar extrem de placuta. Asa incit o s-o repet cu siguranta. Ma temeam ca nu voi putea sa aduc nimic nou ca regizor pe textul pe care eu insumi l-am gindit. Nici vorba: daca te distantezi de el suficient timp, cu siguranta vei gasi noi modalitati de abordare, idei noi, o alta viziune chiar. Ceea ce s-a si intimplat cu spectacolul asta.
Related products