in Observator cultural

Frica este o proza intre nuvela si roman (de mici dimensiuni, cam cit Strainul lui Camus), scrisa in 1910, dar publicata in 1925. Scrisoare de la o necunoscuta, tot o poveste de dragoste, pe gustul epocii pentru romantiozitati vag siropoase, cu suspans si iubiri neimpartasite. Personaje care viseaza si tinjesc dupa lumi ce nu exista, pe fondul unei societati burgheze, in care respectabilitatea e dictata de bani si indusa de cliseele unei morale – aparent doar – rigide. Ambele proze bine ancorate intr-o realitate fluida, unde vina si rusinea produc efecte. Sentiment de vinovatie – boala germana, am putea spune – care apasa mereu, pe diverse canale, asupra eroinelor lui Stefan Zweig. Sa fie si ceva-ceva aparte, si ceva influenta din psihanaliza lui Freud, cu care Zweig a fost bun prieten. E posibil, de ce nu?