pe silviacolfescu.blogspot.ro

Villa Margareta nu este o carte care sa te lase sa te imprietenesti usor cu ea, dar, odata ce se innoada legatura intre cititor si text, relatia devine indestructibila. O carte densa, de substanta, un roman in care, in filigran, se simte cunoasterea abisurilor omenesti, acumulata de Doina Jela in cele aproape trei decenii de cercetare a istoriei recente si recristalizata intr-o forma literara expresiva si fina. Cititorul este invitat sa priveasca o scena pe care evolueaza suflete absolut diferite unul de celalalt, in complexitatea unei lumi recreate ca un intreg unitar, cu o logica inexorabila. Si sa descopere treptat ca, printr-o alchimie al carei secret nu sta la indemana oricarui minuitor al literelor, creatoarea lor le-a investit cu un fel de similaritate subtila, care te determina sa gindesti ca sint poate fatete ale unuia si aceluiasi suflet omenesc, pe rind curajos si slab, iubitor si tradator, inalt si cazut din inalt. Personaje-pilon, solide, care sustin structura romanului, eroina gratie careia conglomeratul faptelor si sentimentelor se inscrie in realitate, Vlad, Letitia, Digei, Rafael, multe alte prezente care ocupa cite un loc mai marcat sau episodic in economia evenimentelor, dar a caror lipsa ar stirbi ritmul povestirii, se zbat pe trama ultimelor decenii, impletindu-si vietile, iubirile, tradarile si suferintele.
Asa cum spuneam, o carte buna poarta, sublimat in ea, chipul autorului ei. Villa Margareta nu face exceptie. Puternica si delicata, rezervata, dar generoasa si calda, cartea iti devine prietena si stii ca, de-a lungul anilor, o vei regasi cu aceeasi bucurie ca si atunci cind ai citit-o pentru prima oara.