- Doina JELA in dialog cu Simona PREDA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 105 views
D. J.: Ouuff… Asta da, intrebare. Atunci cind o scrii, atit cit imi dau eu seama, o carte ti se adreseaza tie insuti. Intorci pe toate fetele cuvintul, fraza, situatia, pina cind cineva din tine insuti iti spune: „Da, asta e, asta ai vrut sa zici.” Altfel, e ca o sticla-n mare, se adreseaza… cui o citeste. Dar intrebarea ma pune in garda in legatura cu o mare capcana. Daca vrei, ca Mihai Beniuc, sa te citeasca toata lumea, sa placi, sa seduci, aplici retetele de seductie cunoscute in momentul producerii textului. Si cine nu vrea sa fie citit de cit mai multa lume, de cit mai multe virste, profesii, gusturi, preferinte? Cind am scris-o nu m-am avut in vedere decit pe mine si intrebarea: este maximum de ce pot eu face in acest moment? Cind m-am incumetat s-o arat, am avut in vedere citiva foarte avizati cititori de proza si foarte buni prieteni si mi-am zis: oare ce or sa zica ei? Intrebare la care n-am inca raspuns. Astept, cu emotie…