pe pressone.ro

Adevarata valoare a cartii sta insa in puterea ei de a oferi identitate si de a explica anii ᾽90 celor care nu i-au trait, si carora le pot lipsi niste legaturi cauzale in intelegerea lumii de astazi. La nivelul acesta se vede stofa de redutabil povestitor a lui Cristian Teodorescu, caruia ii reuseste o ampla lectie de istorie sociala intr-o forma fictionala concentrata.
Unul dintre trucurile care o fac posibila este relatarea in detaliu a manifestarilor pestrite din stratul fiziologic al existentei. Cu alte cuvinte, in acest roman personajele maninca mult si adesea rafinat, beau inca si mai mult, fac sex ca niste „broaste galvanizate”, flatuleaza si urineaza in vazul constiintei autorului. Umorile, instinctele si tot ceea ce tine de pintece se afla in prim plan in ironica Soseaua Virtutii, pina si conversatiile fiind mai degraba legaturi intre expresii fiziologice.
Un alt truc de autor este lipsa eroilor, ca si a nemernicilor absoluti. Nu exista personaje pozitive, dar nici negative. Cei care ar fi putut sa devina eroi sint prea slabi sau prea naivi, iar cei care ar fi putut fi ticalosii ultimi au inca un rest de umanitate.