in Observator cultural nr. 814

Lina de aur… poate fi privita, desigur, si ca insumare a unor preocupari mai vechi ale autorului, concretizate in editarea mai multor calatori romantici. Capacitatea de a face istoria literara atractiva, nu doar pentru specialisti, ci si pentru un public general cultivat, fara a abandona rigorile expertizei profesionale, este din ce in ce mai evidenta in ultimele volume ale profesorului Anghelescu, de la Mistifictiuni incoace: o eruditie de scoala veche, trecuta insa prin multiple filtre critice moderne si perfect racordata la noile tendinte ale istoriografiei si comparatisticii internationale. Gresesc oare vazind in pasiunea pentru cunoasterea trecutului (care – dupa expresia lui David Lowenthal – e o tara straina) o pasiune exploratorie stimulata, dupa propriile-i marturisiri, de lecturile copilaresti din Jules Verne & Co?