Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Cristian TEODORESCU in dialog cu Alina PURCARU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 95 views
A. P.: Cum ati descrie reactiile stirnite de Soseaua Virtutii. Cartea Ciinelui in comparatie cu Medgidia, orasul de apoi? Ati avut senzatia ca cititorii asteptau o noua Medgidie?
C. T.: Eram sigur ca cititorii vor un echivalent al Medgidiei, cu toate povestile de acolo. Dar daca as fi scris Cartea Ciinelui la fel ca Medgidia, as fi obtinut, poate, o carte mai usor de citit, dar mi-as fi reprosat, dupa aceea, ca mi-am stricat romanul de dragul asteptarilor cititorilor, care vor sa te regaseasca, intr-o carte noua, ca pe cel pe care-l stiau, nu sa fii cu totul altfel decit in cea de dinainte. Dar cum cititor sint si eu si mi-am propus, cu multi ani in urma, sa scriu carti pe care mi-ar placea sa le citesc, ma simt mai bine daca raspund mai intii propriilor mele asteptari. Cartea Ciinelui, spre deosebire de Medgidia cu cele peste o suta de capitole si tot atitea povestiri ale ei, e o povestire care n-are decit un singur capitol, ceea ce pe unii i-a contrariat. Cind a aparut Medgidia insa, au fost destui care, la inceput, nu voiau sa accepte ca era vorba de un roman, altfel decit cele de pina atunci. Poate ca si Cartea Ciinelui – desi pare un pic mai greu deocamdata – va fi primita ca un altfel de roman, asa cum am incercat sa fie cind l-am scris. Ma bucur, fireste, cind criticii, in special cei tineri, scriu de bine despre acest roman, sau cind ma suna cite un autor, clasic in viata, sa-mi spuna ca i-a placut cartea mea, la fel cum imi pica prost sa vad cum o carte, nu neaparat asta, pica in malaxorul stupid al luptelor pentru putere din lumea literara. Dar, cum ar zice Radu Cosasu, „Ce putem face, domnule!? Traim sub tirania gustului si a micilor afaceri de intiietate literara!”.
C. T.: Eram sigur ca cititorii vor un echivalent al Medgidiei, cu toate povestile de acolo. Dar daca as fi scris Cartea Ciinelui la fel ca Medgidia, as fi obtinut, poate, o carte mai usor de citit, dar mi-as fi reprosat, dupa aceea, ca mi-am stricat romanul de dragul asteptarilor cititorilor, care vor sa te regaseasca, intr-o carte noua, ca pe cel pe care-l stiau, nu sa fii cu totul altfel decit in cea de dinainte. Dar cum cititor sint si eu si mi-am propus, cu multi ani in urma, sa scriu carti pe care mi-ar placea sa le citesc, ma simt mai bine daca raspund mai intii propriilor mele asteptari. Cartea Ciinelui, spre deosebire de Medgidia cu cele peste o suta de capitole si tot atitea povestiri ale ei, e o povestire care n-are decit un singur capitol, ceea ce pe unii i-a contrariat. Cind a aparut Medgidia insa, au fost destui care, la inceput, nu voiau sa accepte ca era vorba de un roman, altfel decit cele de pina atunci. Poate ca si Cartea Ciinelui – desi pare un pic mai greu deocamdata – va fi primita ca un altfel de roman, asa cum am incercat sa fie cind l-am scris. Ma bucur, fireste, cind criticii, in special cei tineri, scriu de bine despre acest roman, sau cind ma suna cite un autor, clasic in viata, sa-mi spuna ca i-a placut cartea mea, la fel cum imi pica prost sa vad cum o carte, nu neaparat asta, pica in malaxorul stupid al luptelor pentru putere din lumea literara. Dar, cum ar zice Radu Cosasu, „Ce putem face, domnule!? Traim sub tirania gustului si a micilor afaceri de intiietate literara!”.
Related products