in Dilema veche, nr. 640

Andrei Oisteanu se incumeta sa abordeze frontal problema sexualitatii, dupa ce a dedicat o monografie altui subiect proscris, Narcoticele in cultura romana. Nu despre sexualitate in cultura romana este vorba insa, ci despre „Sexualitate si societate” – ceea ce constituie modul normal, comparativ, de a aborda problema: a vorbi, de pilda, doar despre „specificul national” al sexualitatii ar fi fost o aberatie. Oisteanu isi organizeaza polifonic expunerea, trecind de la o tema la alta, revenind la anumite motive recurente si facind pretutindeni trimiteri la spatiul romanesc. Se figureaza astfel ceea ce este o uriasa configuratie, care marcheaza spatiul uman si strabate veacurile, si in care fiecare practica sau reprezentare in parte trimite la ansamblul din care face parte si prin care poate fi inteleasa.