pe catavencii.ro

Iata, intr-o pagina impresionanta, figura tatalui, un „vechi” obligat de timpurile noi de dupa al Doilea Razboi la compromisuri pentru a-si intretine familia si a-i asigura un viitor: «Mi-l reaminteam in primele lui haine civile, nepotrivite ca marime si din care ii ieseau miinile arse de soare, purtindu-ma dupa el vreme de citeva luni nesfirsite, spre a-i induiosa pe sefii noilor institutii socialiste. (…) El, caruia nu i se permitea, ca ofiter al armatei regale, sa urce intr-un camion sau pe o bicicleta, ori sa umble in societate fara manusi albe».
Si fiul e mindru de tata, si tatal a fost mindru de fiu – si pina la urma despre asta este vorba cind traiesti intr-o epoca mizerabila si nu vrei, si pace, sa te murdaresti.